Aseară am ieșit. Într-un local/club, cu Attila și prieteni apropiați, oameni minunați fără care noi nu mai prea ieșim. Ieșitul ăsta pentru noi a căpătat un sens aparte, pentru că apucăm extrem de rar și în majoritatea cazurilor preferăm intimitatea caselor prietenilor noștri sau facem „serate” la noi. La această „izolare socială” contribuie și faptul că avem un hobby care ne poartă prin localuri de toate felurile, așa că ieșitul ăsta trebuie să aibă un motiv bun.

Motivul de aseară a fost concertul Pacifica & Toni Șeicărescu. Despre Pacifica nu mai sunt multe de spus, pentru că foarte puțini nu cunosc trupa, și cei care n-o știu nu sunt din Arad. Dacă totuși numele trupei nu trezește nicio amintire, așa de prin anii ’80 până prin 2000, cu siguranță Theo Boar va face lumină. Unul dintre cei mai cunoscuți chitariști din România, cu colaborări de nici eu nu le mai țin minte. Un search pe facebook vă va lămuri mai bine.

Împreună cu Theo pe scenă (de vreo 20 de ani, dacă nu mă lasă memoria), Vlady Cnejevici, născut și crescut în orașul de pe Bega (greșeală pe care i-am iertat-o 🙂 ), mai mult arădean decât timișorean, genial în aranjamente muzicale sau cum îl prezintă Theo, „bass, tobe și clape”.

Și alături de ei pe scenă, Toni Șeicărescu. Bă fete și băeț’…n-are rost. Sunt fanul omului ăstuia de ani de zile, și dacă am învățat ceva de la el aseară (niciodată nu poți spune că nu mai ai de studiat) este că atunci când ești MARE, ești MARE indiferent de oboseală, răgușeală și alte de-astea lumești. Ești MARE, Toni, și sunt onorată să te cunosc.

Și a trecut și cântarea (plus dansat pe muzică retro) la care am reușit să nu fac nicio poză, că am uitat, și am rămas la „after”, care s-a prelungit mult până în zorii zilei. Cu prietenii…oameni care nu-s neapărat ca tine, pe care-i alegi și care la nevoie te culeg de oriunde. Și ce face o gașcă de aproape 20 de oameni după un super show? Se retrage acasă la unul dintre ei, se aduc toate paharele din casă, se face curat la băuturi și fiecare stă cât vrea și poate. Dar mai important ca toate, se ascultă muzici…și ce muzici! De la Cory Henry la Lucio Dalla, cu ușoare derapaje către Whitneu Houston, Maria Tănase, David Foster, ca să ne condimentăm dimineața cu feelingul lui Stevie Wonder.

Câteva din numele artiștilor le cunoașteți, altele sunt „rachete”. La fel ca oamenii din gașcă, diferiți dar funcționali împreună. Unii dintre noi suntem informaticieni, medici, actori, polițiști, muzicieni, ingineri, hair-stiliști, și pe toți ne-a adus și ne ține împreună muzica. Împreună la cântare, împreună la after. Totul pentru muzica bună.

Sfatul meu : adunați-vă prietenii și ieșiți la câte un event cu muzică live. Niciodată nu știți cu cine o să vă întâlniți, atmosfera din live este unică și va șterge oboseala unei zile de muncă. La fete e mai simplu. Un anticearcăn, un blush și un highlighter rezolvă problema, în cazul băeților…succes, habar n-am ce trebe să faceți voi, dar musai-musai ieșiți din casă ca să mergeți la o cântare live.

Personal, abia aștept următoarea…