Optica. Totul ține de optică.

Spread the love

Am fost recent într-o țară cu deșert, dar nu intru acum în povești. Despre excursie, drum, aventuri și alte „de-ale vacanței” poate altă dată.

Am avut însă TIMP. Timp să citesc, să planific chestii, să mă ocup de mine și de cei din jur, dar mai ales să gândesc. N-am crezut niciodată că în iureșul zilnic abia voi mai găsi timp să gândesc, să planific, să analizez, să estimez și să „cântăresc” urmările unor decizii.

Dacă am rămas cu ceva după săptămâna asta departe, am rămas cu o concluzie clară, pe care nimeni nu cred că mi-o va mai putea schimba. Anume, că totul ține de optică, de modul în care vezi lucrurile, iar deciziile îți sunt influențate de modul în care se văd problemele în acel moment. Soluțiile pe care le găsești, cam la fel…depinde ce vezi, depinde de contextul în care se întâmplă toate. Adică de câte ori nu ne-am trezit cu întrebarea „ce-o fi fost în capul meu?” sau „ce pâclă am avut pe ochi?”

Așa se întâmplă de mulți ani, iar cine zice că ȘTIE adevărul poate că a fost acolo, implicat într-o oarecare măsură în problemă. Dar și atunci, este adevărul lui, punctul lui de vedere. Nimic nu mai este clar, aia e cel mai clar, și cea mai periculoasă vânătoare de fantome este căutarea adevărului. Există adevărul tău, adevărul meu, adevărul nostru, adevărul celor de față și…ADEVĂRUL, dar ăla poate-l aflăm când trecem în altă treaptă a evoluției.

Hai să luăm, de exemplu, soarele și deșertul, așa cum le-am perceput eu. Sahara și…soarele, sincer nu-i știu denumirea științifică. Am poze în cele două contexte, dar cumva, prin magie, Soarele a devenit ceva mititel în palma mea, inofensiv, frumos, pașnic…așa ca în poză. Pe când el este uriaș, de mii de ori mai mare decât deșertul, cu temperaturi mii de grade, nelocuibil…

…și uite Sahara în poza asta. Pare uriașă, de 1000 de ori mai periculoasă decât soarele, aridă, nelocuibilă, goală…un mare nimic. Când, de fapt, mai găsești și oaze, suportă și viața, temperatura ajunge la maxim 60 de grade…

De fapt, este despre cum se prezintă lucrurile. Cum ni se prezintă ție, mie, tuturor. Rămâne ca fiecare dintre noi să-și caute adevărul propriu și să încerce să se mulțumească cu el.

Povestea are tâlcul ei, și voi reveni asupra subiectului…odată. Asta nu înseamnă că nu este adevărat ce am scris…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d