Nu covidul o să ne omoare

Spread the love

Acum vreun an de zile începea nebunia SARS-cov-2 în lume. Pentru cei care mai știam despre primul SARS, prin 2002, n-a fost o noutate, am luat-o ca o revenire a virusului ăla „de departe”. Prin 2003-2004 râdeam de „ochii oblici” care purtau măști pe străzi. Îi vedeam la știri așa, printre altele și-am zis că la noi, așa ceva, veci. Și am ajuns și noi ca ei.

Acum un se închideau granițe, se separau familii, se punea lacăt la business-uri și începea poate cel mai greu an din câți am avut. Am strâns din dinți, am înjurat, ne-am refugiat în mâncare, alcool, shopping online și ne-am rugat să treacă. După primul șoc, au venit mințile luminate și teoriile conspirației, alte lockdouwn-uri în fiecare țară și tot nasol a fost peste tot. Am luat o gură de aer vara și apoi am purtat mască afară și înăuntru și așa am rămas. Ne-am rugat din nou pentru ceva care să ne lase să ne trăim viața, că revenirea la ce a fost a devenit -pentru cei cu mai mult de un neuron- imposibilă. Cel puțin în viitorul apropiat.

Și a venit a doua gură de aer : vaccinul. Ne-am rugat, l-am primit.

Păcat că pe lângă imunizare, simpla idee de vaccin a scos din oameni tot ce este mai rău. La modul cel mai serios, toată mizeria umană a ieșit din nou la suprafață. Ca-n vremea stării de urgență, când eram înjurați de mamă și blestemați că punem în aplicare măsurile de lockdown care erau luate de TOATE ȚĂRILE. Cam cum a fost, citiți AICI.

Zilele trecute am postat o poză cu mama mea, care s-a vaccinat. Postarea este AICI. Personal susțin vaccinarea în general. Sunt pentru vaccinul antigripal, antipolio, antirujeolă și dacă ar exista, aș fi și pentru vaccinul antiprostie. Este părerea mea personală, opțiunea mea, este normal să o fac publică dacă așa vreau eu. Asta nu obligă pe nimeni să-mi urmeze exemplul, să mă placă sau să fie de acord cu mine. Mă, da’ să-mi iau înjurături și comentarii de-mi stă mintea în loc și nu doar eu ci și mama mea, PE PAGINA MEA…na asta mi se pare de un mare căcat.

Un exemplu aveți mai jos.

Eu sunt cum sunt, dar Mama mea e un exemplu și poate cel mai cinstit om pe care-l cunosc. În afară de un om excepțional, Mama este o asistentă cu peste 40 (PATRUZECI) de ani de experiență, atât în sistemul public cât și privat, și orice comentariu la adresa profesionalismului ei este o jignire adusă profesiei. Și dacă Mama a decis să se vaccineze, având cu „doar” 40+ de ani mai multă experiență în acest domeniu decât avem mulți ani de viață, este clar că a fost o decizie bazată pe documentare, nu pe povești vânătorești.

Și pentru ce urmează, să mă scuzi, Mami.

Bă, fraților, ce treabă aveți voi cu vaccinarea mea sau a mamei mele? De ce vă f*te grija? Nu vreți vaccin, nu-l faceți, dracu’ vă obligă! Bă, dacă ați pune energia din heităreală în muncă i-am bate pe nemți la curu’ gol! Dar nuuuu, e mai ușor să scrii ca un retard pe Facebook și să împroști cu noroi tot ce fac alții, că tu nu ești în stare nici să scrii corect în limba maternă.

Pe noi n-o să ne omoare virusul ăsta. Nici foamea, niciun război, nimic. O să ne omoare prostia altora, răutatea și purtatul de grijă, ignoranța și gânditorii ăștia cu maxim 8 clase. Eu nu zic că n-ar putea avea dreptate, dar să mă lase dracului în pace în prostia mea. Să nu mă urmărească pe Facebook sau Instagram sau YouTube. De boccii n-am nevoie. Nici măcar virtual.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: