I CAN’T BREATHE

Ultimul lucru de care avea lumea noastră nevoie este scandalul George Floyd. Pentru că da, s-a reușit trasnformarea morții americanului și a mișcării #BlackLivesMatter într-un uriaș scandal, miză pentru alegerile din State, scuză pentru niște cretini să vandalizeze magazine și mașini, să fure ca-n codru și subiect pentru toate posturile TV, bloguri și influenceri de youtube. N-a fost el cel mai curat la trup și suflet (stau dovadă analizele medico-legale și cazierul), dar pentru celebrele „I can’t breathe” este azi eroul Statelor Unite ale Americii. Cu tot circul aferent, cenzura („Gone with the Wind” is…gone!) și cine știe ce mai urmează? Inventivi tare, americanii ăștia. NeXt LevEL. 

T H E  O U T R A G E

George Floyd a început, ca orice mișcare de amploare, cu o greșeală. Regretabilă. Nu cred că cineva și-ar fi dorit să moară George Floyd în condițiile în care s-a întâmplat.  Nici polițistul vinovat, nici colegii lui. „The outrage” a început atunci când nu s-au luat măsuri „adecvate” împotriva polițiștilor, inițial fiind cercetat (în libertate) pentru ucidere din culpă doar cel efectiv vinovat, iar ceilalți pentru abuz în serviciu. Când nebunia a degenerat și s-a ajuns ca toate cele 50 de state americane să aibe proteste simultan, s-a modificat încadrarea juridică. Tot cam pe atunci s-au gândit să-i aresteze pe polițiști. Că nah, și la ei ca la noi, an electoral.

Cam asta e, pe scurt, povestea care a ajuns să umbrească story-urile despre #CoronaVirus. Nu cred că au văzut mulți că în Rio de Janeiro dealerii de droguri impun respectarea măsurilor de distanțare prin favelas-uri cu arme automate. Sau că, în unele state din SUA cresc alarmant cazurile de infectare.

„PROBLEMA GEORGE FLOYD” ÎN ROMÂNIA

A ajuns povestea George Floyd și la noi. Slăbuț, așa, domol, că na, e dă departe. Raportat la problemele noastre, cazul poate fi destul de greu de adaptat la ce e prin țară, că la noi e mai pă prietenie, mai pă înjurături, așa. Cu greu au găsit unii jurnaliști cazuri care să miroasă a George Floyd. Vreo 2 sau 3. 

Problema, în opinia mea, nu este neapărat despre intervenția organelor de ordine. Este despre percepția generală a societății (din care provin până la urmă organele de ordine) asupra unei rase. Pe care o avem și noi, Doamne-ajută! Dacă negrii de peste ocean sunt în mare majoritate infractori, țiganii noștri sunt ca negrii lor, „colorații” care vin la muncă de prin Sri Lanka nu-s ok că vin din lumea a treia…exemplele sunt multe.

THE MIDDLE-AGED WHITE MAN

Dacă am fi mai deschiși la minte, nu ne-am lega de rasă, naționalitate, sex, orientare sexuală, statut marital, job, religie, ci doar de calitățile oamenilor. Dar nu suntem. Pentru că, în opinia multora, trebe să fii într-un anume fel ca să fii ok : the fuckin’ middle aged white man. Ăla e perfect, de ăla nu ne putem lega. Cumva, este un standard și în ziua de azi. Nu zic că nu e OK, dar au trecut ceva anișori de la Cristophor Columb și Winston Churchill, cică am mai evoluat, ne-am mai schimbat… când dracu’ ne deșteptăm la adevăratele probleme ale societății?

MAY THE BEST MAN WIN

Când realizăm că poluarea, foametea, bolile, maltratarea copiilor,  femeilor, animalelor și a celor mai slabi sunt problemele reale ale societății? Ale tuturor societăților?

Apuc eu oare, în viața asta,  să văd o mobilizare pentru îmbunătățirea calității vieții umane pe globul ăsta? O schimbare reală în #umpic mai bine? La cum arată acum tabloul general, veci pururi.

Dar speranța moare ultima…și poate totuși apuc să iau parte la o SCHIMBARE reală, în profunzime, a mentalității umane. Răbdare am. Genetica zice că apuc 80 de ani cu mintea limpede fluierând, și chiar dacă peste 30 de ani, asta îmi doresc. Să nu mai conteze nimic în afară de calitate umană, profesionalism și valoare. Să avem cu toții șanse egale să dovedim cât suntem de buni.

Și atunci, MAY THE BEST MAN WIN.