40 & fabulous…sau babă în devenire ?!?
Am împlinit anul trecut 40 de ani, sărbătoriți cu aproape toți prietenii mei. Daaaa, schimbare de prefix, viața abia acum începe, acum știu și pot să obțin ce vreau, sunt femeie 120%…toate le-am auzit.
De la unii mai în vârstă.
Marea majoritate a prietenilor mei sunt de-o vârstă cu mine, cu câteva (puține) excepții mai tineri/e. Zilele trecute, întâmplător am dat peste nește mult prea tinerele, cu care am trăit niște emoții mai…aiurea, să fiu sinceră.
Dar să o iau de la început.
Weekendul ce tocmai a trecut a fost un târg de nunți la Arad, unde, pe lângă muuuulți alții am fost și eu cu al meu Pusică (cățel-superstar, urmează pagină pe IG), mereu bucuros de noi experiențe. Însă nu am apucat să mă laud eu cu el, că de promo s-au ocupat…altele.
“Altele” de care vă scriu sunt fetele care au prezentat o colecție de rochii de seară pe podiumul special amenajat, “altele” având 18-19 ani, de meserie/hobby modele, apărând în fața mea și a audienței impecabile, machiate, frezate, parfumate, zâmbitoare…perfecte.
Cumva Pusică a ajuns să defileze cu ele pe catwalk, și uite așa am stat dal capo al fine cu ele “în spate”, suficient cât să reconfirm ce deja știam de la alte evenimente. Că nu-s doar “umerașe”, și în multe cazuri asocierea profesiei lor cu cea mai veche meserie din lume este o porcărie născută din frustrare.
Partea și mai drăguță e că pe unele dintre ele le știu. Lucrează, se întrețin cum pot, au vise mari și investesc tot ce au pentru a-și atinge scopul. Alegerea lor, până la urmă. Sper să poată plăti prețul meseriei.
Stând cu “astea” câteva ore bune, ieșind la cafea și vorbind cu ele am simțit “umpic” presiunea vârstei, trebuie să recunosc. Au ajutat și câteva stafide și mironosițe de prin sală, care se uitau la ele ca la Satana.
Când vezi atâta tinerețe, piele întinsă, râs fără riduri, postură fără efort, piele fără celulită, privire fără regrete…atunci, în mod natural aproape orice femeie începe cu mizeriile: ”nu m-aș da pe 10 ca ele”; “și de ele îi sătul unul”, “îs <<așa>> că-s tinere”, “le vine și lor vremea”, și altele din filmul ăsta.
Și nu din invidie vin gândurile astea, ci din pură răutate. “Astea” își pot face selfie-uri la orice oră că arată la fel de bine în orice lumină și cu orice machiaj. “Astea” pot petrece zile în șir, că își revin după câteva ore de somn. “Astea” pot greși oricât, li se iartă, că-s tinere.
Altele…eu… multe dintre noi nu mai avem luxul ăsta.
Noi -de fapt eu- mi-aș dori să fiu Claudia de acum 20 de ani, dar cu mintea de acum, categoric. Aș vrea să fi făcut numai alegerile bune, fără greșeli și repercursiuni. Aș schimba multe lucruri, aș scrie poate alte pagini în cartea vieții mele, ca să fiu sinceră.
Și-atunci am făcut un mic calcul. Ce are io față de ele? Experiența și abilitatea de a mi le face (pe alea tinere) aliate, curajul de a-mi face poze lângă ele și de a ști sigur că am altceva de spus decât ele. Dar mai ales, maturitatea de a conștientiza că nu ele sunt dușmanul și concurența. Eu, cu frustrările si regretele mele sunt dușmanul. Și concurență voi avea mereu, în toate domeniile în care activez însă eu ȘI NUMAI EU pot s-o dau la o parte și să fiu cea mai bună în ceea ce fac.
Nu sunt “fabuloasă” la 40 de ani în mod natural. Nimeni nu este, nu ai cum să fii. E un efort, e o strategie. Machiaj impecabil, cele mai potrivite haine, cele mai bune lumini pentru poze, cât de multă odihnă, mâncare dacă se poate deloc, băutură de calitate să nu doară capul a doua zi și un milion de alte detalii care compun imaginea.
Trecerea timpului e inevitabilă, viața curge, totul are urmări și lasă urme. Pe față, corp și suflet. Singurul lucru pe care îl putem avea perfect toată viața este zâmbetul. O față fără zâmbet, o acritură nu va fi niciodată plăcută. Nici ea nu se place, când rămâne singură în fața oglinzii.
Trecând peste vârstă, aparențe și angoase, la sfârșitul zilei contează FEMEIA, cu puterea de a sta dreaptă și de a înfrunta bătăliile cu eleganță și forță bine dozată.
Cu vârsta, pentru cine a înțeles de ce au trecut anii, vine și înțelepciunea femeii de a-și alege bătăliile care pot fi câștigate…
Așa că, haidaț’ să nu mai fim “alea bătrâne”, the judgemental bitches!