Toate pică
Am o prietenă dragă, cu care mă știu de vreun milion de ani. Nu mai locuiește în țară, dar n-a uitat de unde a plecat și nu face parte din categoria „vorbește foarte bine România” după 6 luni de America. Btw, stă „pă Austria”.
A reușit să scape de tentațiile social media, cu toate că ar fi putut ține legătura mai ușor cu prietenii din țară și cu toți ceilalți din generația ei, plecați prin alte colțuri ale lumii. Fata a reușit imposibilul, și chiar dacă nu ne mai scrie vederi din concedii și de sărbători (le trimite pe whatsapp), am reușit să ținem legătura FĂRĂ SOCIAL MEDIA. Concluzia : chiar se poate și fără.
Trecut-au anii, venit-a experiența dă viață și azi, mergând la un shopping mic la Piața Mică, cine îmi scrie pe whatsapp? Prietena mea. CĂ ȘI-A FĂCUT FACEBOOK !!!
Lumea mea s-a schimbat de tot, chiar am avut un mic șoc. Adică printre atâtea texte de „dacă nu ești pe FB, nu exiști” și alte cretinisme de acest gen, s-a strecurat elegant prietena mea și n-a pierdut nimic. We kept in touch.
…și azi, din neant, mesajul…adică și ea e „cu noi” în gașca de următiți și urmăritori. I-am urat „bun venit” și abia aștep postările.
Am auzit odată, nu foarte demult, că noul lux este anonimitatea. Într-o lume în care toată lumea își etalează iubiții, mașinile, antrenamentul la sală, gătitul și chiloții, cel mai cool este să-ți permiți să fii nevăzut. Să te știe numai cine vrei tu. Și tind să cred că este adevărat.
99% dintre noi ne scăldăm de ceva ani în băltoaca social media. Și dacă am vrea să ieșim, nu știu cum și dacă am putea. Ar rămâne după noi postările, pozele, recunoașterea facială a lu’ Zuckenberg și tot vibe-ul negativ pe care-l văd zilele astea pe facebook.
Social media nu este neapărat un lucru rău, ce mă pune pe gânduri e că dintr-o chestie facultativă acum 10 ani, azi e normalitate. Scroll-uitul la cafea este azi (aproape) la fel de important cum era odată persoana cu care beam cafeaua.
Deci…toate pică. Shit happens…for a reason, though.