“-Venți de luați lumină, strigă Soarele în plină lună august.

-Ăăă, mă abțin, mulțumesc. Să fie lumină și cald și fain, da’ mie nu mi-o trebe așa, direct.”

N-are nicio legătură povestea asta cu Pițiponcul-cu-poșețică, așa cum nici personajul în sine n-are legătură cu lumea noastră.

Pițiponcul ăsta este o relicvă a anilor ‘80, când gay-ii rupeau ringurile de dans ale Studio 54 și pe la Lido, când totul era glitter și liber și permis. Chiar și comunismul era tolerat de ăia din lumea civilizată, că era #decât o poveste dintr-o altă lume, pentru ei.

Cu poșețica lui am eu o problemă…adică mă Pițiponcule, dacă tot ai transcendentat atâtea decade și președinți, nu puteai să pui mâna pe ceva de calitate? Un LV sau un Gucci, un Hermès, ceva care să arate că măcar în trecut puteai mai mult…una în aproape 60 de ani…pă bune n-ai putut?

Ai ajuns în secolul XXI brusc și dintr-o dată. Parcă te-ai trezit dintr-o comă profundă de vreo 30 de ani, nu te-ai adaptat de nicio culoare și crezi că tot ce scoți pe gură este axiomă. Vrei să ne ia cu leșin când spui cuvinte grele, îți plesnește o venă când înțelegi că nu contezi, de fapt, că ești ascultat doar pentru că ești Pițiponc.

Te tolerăm oriunde te găsim, Pițiponcule. Că ești peste tot. În toate domeniile. În toate aspectele vieții. Doar că când (sic!!!) vei pleca, vei fi uitat înainte de-a se fi închis ușa după tine. Va rămâne #decât o poveste a Pițiponcului cu poșețică, spusă de câțiva care n-au crezut (la început) cât de cretin ești.

Păcat de toți ceilalți care au trăit anii ‘80 frumos și au ajuns în vremurile noastre niște senzaționali la care ne uităm cu respect. Păcat de ei că faci parte din categoria lor, le strici bunul renume, prostu’ satului care ești. Care în loc să citești o carte pe de-a-ntregul te rezumi la un capitol.

Și ce-i mai grav, Pițiponcule, e că ești de toate vârstele. Te-ai reprodus asexuat, ai contaminat și ai inspirat alți tembeli care vor încerca să te copieze când vor pune mâna pe o poșețică. Acum nu pot, că n-au curaj. Stau și te observă, și când le vine vremea…o vor da în bară și ei, ca tine.

Pițiponcule cu poșețică, ești redundant oriunde te afli, și oricine are legătură cu tine va vedea până la urmă exact ce ești: ieftin și de proastă calitate. După vorbă și port. Și după poșețica ta infectă.

”-Dar de ce nu vrei să iei Lumina mea?, m-a întrebat Soarele.

– Știi, îmi place lumina ta, dar fac pete pe față. Dacă aleg să o primesc, trebe să mă protejez, s-o fac cu măsură, altfel mă afectează negativ. Îi las pe ceilalți.”