Despre Paris aș putea povesti oricând, oricât, pentru că îl iubesc. Poate și de aia nu mi s-a schimbat părerea despre despre orașul care acum se confruntă, ca multe alte orașe ale lumii, cu un al doilea val de infectări cu coronavirus. Noi am prins câteva zile fix înainte de acest al doilea val, în afara sezonului, cu turiști puțini. Pentru detalii, click AICI pentru prima parte a poveștii.

De data asta, ne-am alintat privirea cu clădirile, geamurile cu flori, micile detalii ale fiecărei străzi, magazin sau stație de metrou, care fac din Paris un oraș-muzeu. Oriunde te uiți, ai ceva de văzut. Totul este plăcut ochiului, cochet, curățel, eficient și accesibil. Asta nu înseamnă că este ieftin, dar poți economisi bănuți frumoși dacă respecți câteva reguli simple și îți controlezi tentațiile.

Să încep cu vizitele. Intrările la muzee pornesc de la 10-15 €/persoană, și dacă vrei să vezi mai multe, ajungi să plătești și 100€ doar pentru bilete. Pentru mine o vizită la Luvru a fost copleșitoare, de muzee m-am „vindecat” de tot, dar totuși, uneori aș mai vedea ceva frumos, dacă tot sunt la Paris. Pentru cei cu care simt ca mine am un sfat : „umpic” mai jos de Luvru, cum mergi pe Champs Elysées către Arc, pe stânga, ai Petit Palais, unde este „artă pentru to(n)ți”, fără taxă de intrare, și fiecare exponat este explicat pe înțelesul copiilor de clasa a 5-a. Mai mult, în curte este o cafenea cochetă, unde o cafeluță cu un pahar de apă este doar umpic mai scumpă decât în Arad, pe centru. (Dar dacă vrei în Arad un vibe de Paris, Boème este răspunsul).

Pentru poze, puține sunt locurile unde să nu faci poze memorabile. Vorbim despre centru, acolo unde ajungi cu metroul 1, linia galbenă. La toate stațiile sunt obiective fabuloase, oriunde cobori (și dacă numai să arunci un ochi) faci o poză de insta. Și dacă am zis de linia 1, atunci este Champs Élysées, unde shopping-ul este la el acasă. Aici este mama Sephorelor și magazinul meu preferat, Louis Vuitton. Unde sunt cele mai mici prețuri la “poșețici”, pentru că aici „sunt la ele acasă”. Dacă ajungeți pe acolo, merită să aruncați un ochi înăuntru. Doar pentru experiență, dacă nu altceva. La alte branduri – CHANEL, DIOR- experiențele sunt personalizate pentru fiecare client, așa că vă las vouă plăcerea. Tot în zona aia sunt.

Hm…și să citești până aici a fost mult, așa că haideți la o pauză. Am obosit de atâta mers pe jos și emoțiile ne-au copleșit, așa că zic să luăm un vinicel/șampanie, două pahare și să mergem în Tuileries, un părculeț absolut minunat, în față la Luvru. Acolo ies mulți parizieni să admire natura, să se bucure de vremea frumoasă, să bea ceva de prânz/după-amiază, să se relaxeze. Cum am făcut și noi, fără ca cineva să ne deranjeze sau să se simtă deranjat de limba noastră românească. Fain că la ei consumul de alcool în locuri publice este ignorat în locurile astea așa că nici nu știu dacă este vreo contravenție. Așa ca la noi…

Mâncăm ceva? Categoric, si pentru că suntem „pă sărăcie” mergem în Quartier Latin, unde mâncăm cu 10 euro/persoană trei feluri de mâncare. Atenție la bere, poate ajunge la prețul unui meniu. Dacă ți se face sete, cere apă, ți se dă fără comentarii. Apa e de-a lor, „de la robinet”, bună de băut. Parizienii se mândresc că e super curată și bună. De curată nu știu, dar bună pot spune că este, și nici „surprize” n-am avut după.

După prânzul prelungit, urcăm până la Sacre Cœur. Un cântăreț ambunant ne cântă hiturile momentului, iar cei adunați acolo participă la un adevărat show. Că na, la ei este permis. Și din nou, nu-ți are nimeni treaba. A doua seară poate cânta altcineva, în altă locație. Și mai bem puțin vinicel rece, pe care-l cumpărăm de la un supermarket. Și ne gândim că în câteva ore zburăm deja către casă…

…unde ne așteaptă țânțari, ceva tigri zburători și un an de muncă în care să sperăm să mai prindem o zi-două de evadare în orașul luminii, croit pentru sufletul meu.

Mulțumim, încă o dată, Discover Turism pentru ieșirea asta. Sper ca bateriile să se fi încărcat suficient până data viitoare.