Cred că încep să mă tem.

Nu mi-e ușor să scriu aceste vorbe, îmi vine și mai greu să recunosc că se poate să am dreptate să mă simt așa.

De unde până unde ”prăpăstiozitatea” asta? Destul de simplu, aș zice acum, la cald. Azi am prins o postare, pe care am fost nevoită să o analizez, cuvânt cu cuvânt. Vorbele mi s-au părut multe, goale și fără mare însemnătate, dar ceea ce m-a tulburat a fost video-ul postat.

Se face că, ca într-o adevărată anchetă jurnalistică, niște unii s-au pus să urmărească un șef de inspectorat până la el acasă (îi cred pe cuvânt, eu nu știu unde stă), să-i facă poze prin curte ca să demonstreze ceva, după care să-i posteze poza și întreg procesul de filaj (termen utilizat aici ca să creeze tensiune) pe social media, să vază toată lumea despre ce e vorba.

Nu mă voi erija în apărător al oricărei părți implicate în această chestiune, sunt argumente pro și contra pentru fiecare parte. Voi ignora total articolele de presă care au ieșit ulterior, interpretările și comentariile.

Mă voi opri asupra unui singur aspect, care mă deranjează și la câteva ore bune după ce am văzut clipul pentru prima dată. Cam cât tupeu să ai să urmărești un om până acasă, după care să pui pe social media imagini cu casa lui? Dar ce tupeu să ai, ca polițist (aici speculez eu, nu știu exact cine a făcut filmarea), să urmărești un șef de poliție județeană și să pui filmarea ”la liber”, pe net? Si ca să concluzionez, cum să mă simt eu, ca un polițist oarecare, dacă -vorba aia- individul/entitatea nu se teme de a face un asemenea gest față de cel mai înalt în funcție și grad din poliția unui județ?

Cum să mă apăr de invadarea intimității mele, mai ales că n-am perdele la geam? Să mă uit mereu peste umăr, să fiu atentă la ce vorbesc, să mă autocenzurez și la locul de fumat din instituția mea, cum mi-a sugerat o aristocrată din clanul Romanovilor?

Nu știu cum se va termina povestea asta, poate voi face și un update, odată. Dar pentru moment, voi scrie pe acest site, unde îmi pot așterne gândurile, să mă răcoresc. Dar nu cu aceeași senzație de libertate pe care o aveam înainte. Despre mine, știu până unde pot să mă întind. Dar nu pot garanta același lucru pentru unii din cei din jur.