În atenția bărbaților și a cititorilor mai grăbiți. Pentru concluzie scroll-uiți la penultimul paragraf 🙂

Suntem fioroase, necruțătoare, agresive, posesive, neiertătoare și răzbunătoare. Suntem delicate, sensibile, tandre, drăgălașe, gingașe și firave. Suntem mame, fiice, bunici, nepoate, mătuși, verișoare, angajate, colege și prietene. Suntem toate astea într-un creier, la nevoie  schimbând starea de la o secundă la alta. Suntem femei.

Suntem importante pentru cineva înainte de a înțelege lumea, iar când creștem, alegem pentru cine să fim un cineva anume. Alegem ușor partenerul de viață pentru că iubim, dar când vine vorba de a ne alege prietenele, scoatem din noi toate calitățile pe care ar trebui să le aibă un agent secret. Mossad, CIA, KGB, SS sunt povești nemuritoare comparativ cu o femeie care analizează o „candidată” pentru titlul de prietenă.

Am știut dintotdeauna că prietenele mele din copilărie vor rămâne pe viață, ele sunt surorile pe care nu le-am avut. Trec anii, rămân alături de mine și credeți-mă că nu sunt ușor de suportat (nici) ca prietenă. Am greșit grav de tot față de câteva dintre ele și cu toate astea nu numai că au trecut peste, dar nici nu mi-au amintit la fiecare conversație. (Eu n-am uitat și nu-mi va fi suficientă o viață de fapte bune să mă iert.)

N-am crezut dintotdeauna că două fete (femei) pot fi cu adevărat prietene. Mi-am dorit la un moment dat prietenia băieților pentru că mi se păreau mai simpli, mai ușor de abordat, mai puțin sensibili când venea vorba de problemele inimii, mai ales în perioada adolescenței. A ajutat probabil și faptul că am fost întotdeauna mai băiețoasă și aveam alte preocupări decât marea majoritate a fetelor de vârsta mea.

Cu prietenele apărute în viața mea de femeie matură am crezut că-mi va fi greu să rămân împreună și să ne facem o istorie, odată schimbându-se conjunctura ni se vor despărți drumurile și gata. N-a fost așa în toate cazurile, am rămas cu câteva „mai noi” de 20 de ani. Pentru că, dacă în timp m-am prins de ce este extrem de rară o prietenie sinceră cu un bărbat, am înțeles că prietenia cu o femeie este greu de păstrat și extraordinar de ușor de pierdut, și tocmai din acest motiv prețioasă.

Am reușit, în ciuda multor sprâncene ridicate, să câștig încrederea unor femei cu care nici eu n-aș fi crezut că am ceva în comun. Unele și cu 20 ani mai tinere, aproape toate din alte domenii de activitate, singure, măritate, nebune, introvertite, culte,  botoxate, operate…și toate fabuloase. Și trec anii și nebunele sunt tot „ale mele”, chiar dacă ne vedem o dată sau de două ori pe an. Sau zilnic. Ce ne leagă? Este secretul nostru.

Am pierdut numărul prieteniilor de complezență pe care le-am văzut de-a lungul anilor. Fete care o ardeau zilnic împreună, cu trâmbițări de loialitate veșnică, ca după un timp să se scrofăie și din curvă proastă/ordinară să nu se scoată. Cumva, în cazurile care m-au interesat, am găsit/ghicit și motivul schimbării atât de radicale.

Bărbații. Nimic nu distruge o prietenie între femei ca bărbații. Nu pentru s-ar băga ei, ci pentru că amândouă au pus ochii pe același personaj, sau poate la un moment dat personajul a acordat mai multă atenție uneia dintre prietene. Sau pentru că la un moment dat au împărțit același bărbat, și nu suportă ideea. Sunt mii de scenarii din viață, numai bune pentru telenovele.

Și o dată ce trofeul s-a arătat și este disputabil se scot toate armele și pornește un război în care nu se iau prizonieri. Les jeux sont faits, rien ne va plus! Totul pentru anihilarea adversarei, nicio milă pentru ea, dacă se poate să fie izolată social și umilită de tot anturajul, desființată ca om și femeie. Nici capitularea totală și fără pretenții nu va potoli setea de război a femeii care a ajuns să-și urască prietena din cauza unui bărbat. Și mai mult ca sigur nebunia asta va dura toată viața.

Așa că, la întrebarea dacă există o prietenie sinceră între femei, răspunsul meu este, fără echivoc, DA! Cu condiția să nu avem aceleași gusturi la bărbați. În rest, putem trece peste orice.

Fetelor, în luna femeilor vă doresc tuturor să aveți cele mai senzaționale prietene, așa cum sunt binecuvântată să am eu. Să vă fie alături la bine și la greu, cum sunt ale mele. Dacă nu ați reușit până acum, să găsiți acele prietene cu care dacă nu ați vorbit 10 ani, când reluați legătura să vă simțiți ca și când nu ați vorbit de ieri.