Când îți dai seama ce-ai pierdut

Spread the love

Mă uitam pe facebook, astăzi, să văd cine/ce mai zice. Speram să găsesc vreo poză faină, un banc bun sau orice altceva ar putea reduce din tensiunea acestor zile. Care se transformă în săptămâni și cât de curând, în luni de zile.

Invariabil (cine are Facebook știe) mi-au apărut acele „memories„, și ca niciodată (sau foarte rar, oricum), am intrat să văd ce știam face anii trecuți în această zi.

Păi, dragilor, în ultimii 6 ani, în fiecare 20 martie am fost pe undeva. Dacă nu filmam pentru o emisiune la TV Arad eram la Ziua Asistenței Sociale sau pe afară cu câinii, la pregătiri pentru Ziua Poliției, la un restaurant sau la ocska. Am căzut puțin pe gânduri…oare ce-mi lipsește cel mai mult în perioada asta de  „stai acasă”? Cred că cel mai mult mersul la ocska. Cafeaua băută la Yanni Cafe, oamenii minunați de acolo, vorbele de duh ale lui Varjasi, shoppingul care-l exaspera pe Attila și alte mărunțisuri.

În tabloul general sunt doar mărunțișuri, însă o dată ce nu le mai ai devin lucruri care te macină și ale căror valoare crește cu fiecare minut care trece.

Ce voi face însă, îmi este foarte clar, și sper că și vouă.  O să stau naibii acasă cât de mult mi se cere (după serviciu), o să mă dezinfectez pe mâini și dacă îmi vine pielea jos de tot, o să respect toate regulile și o să cer tuturor cunoscuților mei să facă la fel.

Iar când toată nebunia va trece, voi merge la ocska și voi bea o super cafă la Yanni Cafe, pe care o voi aprecia de 1000 de ori mai mult acum, pentru că voi fi simțit cum e să n-o mai am.

Până atunci…

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d