Treaba cu X factoru’

Spread the love

Cum am ajuns din nou pe scena unui concurs de talente, habar n-am. Adică știu, că n-am fost sedată sau ceva, da’ am tot stat să gândesc cum naiba am ajuns IAR într-o asemenea conjuctură, când am zis că în veci amin nu mai fac de-astea.

Da’ o s-o iau de la început.

Acum vreun secol (mai exact în 2013), convinsă de colegii de trupă, m-am dus în calitate de tânăr talent de 30+ anișori la preselecțiile din Timișoara pentru Vocea României. Pe scurt, am ajuns în semifinală și am rămas cu o lecție de viață și o tonă de amintiri frumoase. Ca să concluzionez, am învățat în 6 luni despre industria muzicală românească cât n-au reușit unii să învețe după ani și ani de încercări. A meritat, clar, și chiar sunt recunoscătoare pentru tot.

Revenind la povestea asta cu X factor, niciodată nu mi-am pus problema să particip. La niciun alt concurs, de altfel. Unul a fost frumos și arhi-ultra-mega suficient.

Intr-una din zilele aiurea ale sfârșitului de iunie, când aveam câteva sute de cazuri pozitive pe zi și nu ne încumetam să mergem niciunde în concediu, mă sună un prieten de la „Kapitală”. Un preten de-ăla de-l pui la rană, om fain, cu care nu ne văzusem de vreun an.

– “Ce faci Suri?”

Suri” vine de la “surioară”, nu de la suricată. A trebuit să-mi explice Raul ca la clasa a 2-a F, că m-am crizat “umpic” când m-a “suri”-at pentru prima dată. Dar n-a pus-o Raul la suflet nici p-asta, că noi o ardem așa, pă autentic, amândoi avem probleme cu autocenzura. Deh, ordine publică…Uneori mai avem sincope cu vorbele de Kapitală VS astea faine de la noi, dar nimic ce nu rezolvă o șaormă cu de toate în Parcul Lacul Tei😇.

Na și deci m-a sunat bro al meu și i-am răspuns ce răspund tuturor : că fac NIMIC. Am mai dat câteva vorbe, ne-am pus la punct cu detaliile din viețile personale, ce mai fac cunoscuții noștri și alte de-astea. Și mă ia Raulito așa, elegant :

-Suri, m-aș duce la preselecții la X Factor.

-Na, super tare, du-te! Ce cânți?

-Păi stai, Suri, că nu m-aș duce numa’ io, că așa, singur am mai fost. Nu vii cu mine?

-Mă, mai greu, că n-aș călători pe vremurile astea, cu cazurile de covid, cu drumurile…da’ ce, n-ai alți susținători?

-Aaaaa, nu, stai că n-ai înțeles. Nu să vii cu mine. Să vii să facem un cântecel împreună, așa frumos cum n-am mai făcut de pe scena de la Drăgășani.

-Ești nebun? Pă vremurile astea? Cu nebunia asta? Și-n plus, am 1000 de ani ș-am pus 4 kile pe mine în starea de urgență și nu le mai dau jos în veci…hai Raulito că nu-i dă mine. Serios, am fost, am văzut, a fost fain, da’ nu.

-Suri, deci dacă nu mergem împreună, io nu mă duc. Serios. Ai fost prima și singura opțiune a mea, cu altcineva nu mă bag.

… P A U Z Ă…

-Hai mă…na…deci…hm…și ce cântăm?

-Păi am vreo patru piese…

Cam ăsta a fost dialogul și așa m-am lăsat convinsă să merg din nou la un concurs de talente.

De data asta însă, n-am mai mers singură și credeți-mă că nici experiența asta n-a fost una ușoară, dar categoric a ieșit una memorabilă.

N-am pornit cu dreptul pe drumul ăsta. Am “repetat” la telefon ( dacă asta se poate numi repetat😂😂😂 ) și am sperat la câteva ore înainte de ziua filmării pentru studiat împreună cântecelul asupra căruia ne-am decis.

Am ajuns la București cu două zile înainte și-aș fi dorit să avem vreme măcar să bem o cafă în liniște. Dar n-am apucat decât să mâncăm o pizza pe terasă la Promenada și acolo, peste muzica ambientală, să facem un fel de repetiție cu public (preferatele mele, minus fondul muzical existent).

Ziua următoare au intervenit probleme la Raul la serviciu și ne-am văzut seara târziu, când deja aveam morcov și stres, și n-am reușit să ne sincronizăm deloc. Așa că am rămas cu ce-am făcut până atunci, aproximativ două ore.

Ziua următoare, filmările. A ieșit cam ce-ați văzut, cred că n-a fost rău. Nu știu dacă putea fi mai bine, dar dacă ceva a avut interpretarea noastră, a fost emoție.

Emoția a doi oameni care se bucură să cânte împreună, după o primă jumătate de an în care am cântat (în cel mai fericit caz) în baie.

Mulțumesc, Raul, pentru toată nebunia. A fost epic, indiferent ce se întâmplă de acum înainte.

A fost o plăcere să împart cu tine o asemenea scenă, și sunt fericită că m-ai convins. Dacă nu erai tu…

P.S. Mulțumesc tuturor colegilor din M.A.I. care ne-au fost alături de la început. Datorită multora dintre voi am ajuns aici!

…și cam așa sună cântecelul nostru. Pentru prestația de pe scenă, click AICI.

Comments

Claudia
22 noiembrie 2020 at 13:37

Bine ați făcut, mă bucur că te-ai lăsat „convinsă”, îmi era dor să te văd pe scenă! Felicitări, amândoi ați fost BESTIALI! ✌🏼



Ela
23 noiembrie 2020 at 17:22

Frumos, mia plăcut, felicitări..!



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: