Gunoaiele tot gunoaie. Chiar și-n vreme de CoronaVirus.

Spread the love

A trecut ceva vreme de la debutul epidemiei, încă n-am ajuns nici la mijloc sau măcar la vârf, dacă mă întrebați pe mine. Da’ eu nu-s o sursă autorizată, așa că puteți s-o credeți sau nu.

Merg în continuare la serviciu, mă bucur de străzile pustii pentru moment, de aerul curat, de faptul că pot trece strada fără să mă asigur, că nu trece nici dracu’ cu mașina.

Însă, oarecum în mijlocul evenimentelor, fiind destul de atentă la tot ce mișcă, la știri, bârfe, discuții, analize și păreri, îmi cam vine să mă duc unde nici telefonul n-are semnal. Da, este încărcătură. Da, este stres. Da, nu sunt vremuri ușoare.

Am avut ocazia să fiu mai aproape de colegii mei din operativ, zilele astea. Le-am dat și o mână de ajutor, încurcându-i cât de puțin s-a putut. Fiind aproape de ei, am fost aproape de oamenii pe care-i opreau pe stradă să-i întrebe de sănătate, pe principiul „de unde vii la ora asta”.

Răspunsurile oamenilor au fost…out of this world. O tinerică super-isterică, într-un taxi, supărată foc. Când i-au spus colegii de ordonața militară, a răspuns senină că a crezut că-i o glumă.

Alți doi, opriți pentru același motiv, au zis că au venit să-și ia mașinile de la reparat. Nimic ieșit din comun, doar că erau dintr-un oraș la peste 100 de km de Arad.

O bătrânică născută în vremea lu’ Hitler, de 1 metru jumate, 45 de kile și o tonă de nervi urla că magazinele ei sunt închise între 11,00 – 13,00 (dacă nu știați, aflați acum), un junior cu beemveu zicea că n-a știut de hârtii, altuia nu i se încărcau documetele pe telefon sau nu le găsea…și asta numai ce-am auzit eu.

Cei prinși în ofsaid, cu tupeu maxim, aroganță și texte ieftine. Cei în regulă, cu hârtiile la ei sau pe telefon, fără comentarii, politicoși, parcă înțelegând că în momentele astea toată lumea trebuie să se supună regulilor.

Indiferent de vremuri, din tot ce trăiesc zilnic, aud și văd în jurul meu, constat că omul nu se schimbă. Gunoaiele tot gunoaie, indiferent de epocă sau conjunctură. Că e pace, război, foamete sau pandemie, jegul uman e tot jeg. Dintr-un mizerabil nu faci om de calitate. Dintr-un stricat nu scoți un om bun. Nu le vor crește unora coaie brusc și dintr-o dată, în plină pandemie. Nu vor începe să spună adevărul dacă toată viața lor au mințit și nu vor pune interesul altora înaintea celui propriu.

În schimb ăialalți, „fraierii”, cei care respectă legile și ordinea pe timp de pace o vor face și-n vreme de război și pandemie. Omul bun va fi bun sau mai bun și-n perioade nasoale, va avea măcar un dram de compasiune mai mult față de mizeriile alealalte. Va vedea efortul din spatele muncii și va aprecia rezultatele, va da șansa de corectare a unor greșeli și va vorbi doar atunci când se impune cu adevărat.

Omul bun strălucește ca diamantul în noroi, iar oamenii faini au devenit precum diamantele naturale : rare și pe cale de dispariție. Și pentru ei, oamenii ăștia, merită efortul.

Dă-mi, Doamne, cât de mulți oameni faini în viață, că jegurile cu care interacționez zilnic îmi blurează vederea, îmi umplu sufletul de răutate și-mi fac vorbele blesteme. Dă-mi Doamne, putere să-mi controlez impulsurile și să fiu calmă, mai ales în vremurile astea. Lasă-i, Doamne, dacă chiar insiști, fără boli și virusuri, da’ nu mi-i mai scoate în cale că ajung la limira răbdării. Sau măcar nu-i scoate pe toți odată…

Comments

Halmagean eugen
29 martie 2020 at 14:39

Doamne ajută si ne deschide ochii si mintea



29 martie 2020 at 17:13

Doamne 👋
Ascultă rugile Claudiei, te rog, aplicăle si-n cazul meu Doamne….
Incerc să fiu pozitivă, sa fiu draguță ….da’ greu îi să faci față 🥺



Dani
29 martie 2020 at 19:48

Sunt de acord cu tot ce ai scris și ma aflu printre cei ce au de suferit de pe urma comportamentului menționat de tine, un comportament care din păcate exista tot mai des în societatea noastra în aceste vremuri de criza. Dar sa faci oameni : jeg / gunoi, mie personal îmi întărește părerea proasta despre Politia Română, părere formata când la secția din Vlaicu poliția bătea minori (17 ani) peste noapte pentru greșeli tipice vârstei . Mulți dintre acele „jeguri” va plătesc forțat salariile.



Marcela
30 martie 2020 at 05:30

Super articol! Pacat ca fix oamenii care inca mai lucreaza si care au si documentele necesare la ei, sunt verificati. Chiar ieri am vazut in fata blocului meu, la fortuna persoane care inca se plimba nestingherite in grupuri, care stau pe banci, Astia ar trebui verificati si amendati. Multa sanatate si rabdare!



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: